de ce excursiile nu inseama mita

mi-am propus acum ceva timp sa schimb putin tematica posturilor de pe acest blog si sa scriu doar despre lucrurile care-mi plac, despre lucrurile pozitive si sa incerc mai putin – spre deloc – sa critic. acesta este, de fapt, si motivul pentru care nu am mai scris de atat de mult timp… pentru ca nu ma inspira decat lucrurile care ma revolta si probabil atunci cand sunt impresionata pozitiv tin faptele doar pentru mine, de teama sa nu ‘dispara’…

totusi  mi-e dor sa scriu si ma intorc la critica… mi-a atras atentia acum ceva timp un articol despre excursiile in Noua Zeelanda oferite de RMGC… stiti doar.. am crezut ca e doar un caz izolat si ca subiectul va muri… in schimb, se tot discuta si toata lumea este indignata de lucrul asta. mi se pare usor hilar. exagerat e putin spus. nu sunt o persoana extrem de informata cu privire la practicile diferitor companii de a castiga favorabilitate, insa tot stiu cateva cazuri bune care au oferit astfel de excursii la sediul lor central din alta tara, sau la un alt punct de lucru, sau undeva. RMCG nu este nici prima si nici ultima care face acest lucru. sunt atatia jurnalisti buni pe domeniul pe care scriu care au fost in diferite excursii oferite de companii.

asa ca, de ce atat tam-tam? de ce e mai special cazul RMGC? da, e un subiect mai delicat… insa, din punctul meu de vedere e normal si mai ales daca m-as pune in locul unui om de comunicare de la RMCG m-as intreba: cum as putea sa fac niste lideri de opinie sa ma asculte? nu sa-i castig de partea mea, ci doar sa ma asculte – plecand evident de la premisa ca daca ma asculta le castig favorabilitatea (ca orice om care crede in munca pe care o face). deci, revenind, cum ii fac sa ma asculte? e clar ca daca ii invit la o conferinta la Rin sau la HoJo nu vine nimeni. e clar, da? asa ca hai sa mergem in Noua Zeelanda, ca poate vine cineva.  mi se pare logic si foarte bine gandit.

in plus, nu mi se pare mita, iar pentru asta nici macar nu trebuie  sa plec de la premisa ca oamenii invitati nu accepta mita. plec doar de la premisa ca oamenii astia nu se vand atat de usor, pe o excursie.  si daca vreti, putem sa facem un exercitiu de imaginatie si sa ne punem in locul unui om invitat acolo, da? sa zicem Robert Turcescu. e sunat, isi verifica agenda, proaspat “liber de contract”, fara planuri importante in perioada respectiva. de ce sa nu merg? merg, multumesc.

nu vi se pare corect?

---