Revolutionary Road

filmul asta imi confirma cat de subiectiva e aprecierea unui film. ca te atinge sau nu in functie de modul in care privesti tu lucrurile si de experientele pe care le-ai avut. nu-mi place sa vad filme ca sa admir costumele sau imaginea. imi plac daca au o poveste si daca simt ceva cand ma uit la film, cand traiesc povestea.

mi-a placut Revolutionary Road pentru ca vorbeste despre frica de a-ti urma visurile. ca suntem lasi si ca ne refuzam implinirea din cauza unor prostii. ca alergam toata viata dupa nimicuri si ca orice ni se pare stralucitor ne atrage, chiar daca undeva in adancul sufletului stim ca nu ne ajuta prea mult.

lucrul pe care mi l-am dorit cel mai mult nu l-am obtinut. probabil pentru ca niciodata nu am urmat drumul pana la capat, de teama consecintelor, nu neaparat asupra mea, cat asupra persoanelor pe care le-ar fi afectat. pot sa risc pentru mine, dar nu si pentru altii. ficare alege sa-si asume niste riscuri si sa-si plateasca eventualele polite. revenind la film, frica e cu atat mai evidenta pentru ca Frank avea pe cineva care risca langa el, si mai mult decat atat, risca pentru el. dar n-a fost suficient…. ce ne trebuie??

a ierta

IERTÁ, iert, vb. I. Tranz. 1. A scuti pe cineva de o pedeapsă, a trece cu vederea vina, greşeala cuiva, a nu mai considera vinovat pe cineva. ♢ Expr. A-l ierta (pe cineva) Dumnezeu = a muri (după o boală grea). Dumnezeu să-l ierte, spun cei evlavioşi când vorbesc despre un mort. Doamne, iartă-mă! spune cel căruia i-a scăpat (sau era să-i scape) o vorbă nepotrivită, necuviincioasă. ♦ A scuza. ♢ Loc. adj. De neiertat = condamnabil. ♢ Expr. Ba să mă ierţi!, formulă cu care contrazici pe cineva; nici vorbă! 2. A scuti, a dispensa pe cineva de o obligaţie. 3. (Pop. şi fam.) A îngădui, a permite, a da voie să… ♢ Expr. (Reg.) Nu-i iertat = este interzis. – Lat. libertare.
in ultima vreme m-am tot gandit – fortata, normal, de anumite intamplari din viata mea – la iertare – la ce implica a ierta, dar mai ales ce nu implica. nu cred ca a ierta inseamna a trece cu vederea greseala cuiva. greseala e greseala, orice-ai face. cred ca a ierta inseamna a incerca sa intelegi mecanismul prin care celalalt a “comis-o” si care au fost motivele, iar dupa aceea sa nu-l condamni. este o acceptare, insa nu o trecere cu vederea.  cred ca a ierta pe cineva te ajuta mai mult pe tine, decat pe cel iertat. pentru ca te face sa ai sufletul mai usor si mai putin incrancenat, fara a fi macinat de sentimente urate. mai cred, la fel, ca daca ierti pe cineva, nu inseamna sub nicio forma ca lucrurile trebuie sa fie neaparat la fel ca inainte. poti intelege ceva, poti accepta fara sa porti pica sau sa ai resentimente, dar asta nu inseamna ca lucrurile pot fi ca inainte. e frumos ca atunci cand ierti sa poti lua lucrurile de unde au ramas – uneori poate relatia devine si mai stransa, dar sunt si situatii in care lucrurile nu mai pot fi indreptate. orice gest pe care-l facem spune ceva despre noi – frumos sau urat. poti sa nu condamni pe cineva pentru un gest care arata ceva nu tocmai frumos, dar nu te poti preface ca nu s-a intamplat sau ca nu ai aflat ceva despre el prin actiunea respectiva.

asa ca… atunci cand gresim nu cred ca trebuie sa ne intrebam daca vom fi iertati, ci daca lucrurile mai pot fi ca inainte…