astazi ma gandeam ca nu trebuie sa faci nimic din ce crezi ca te-ar putea face sa rosesti peste cativa ani. hai, daca doar rosesti, nu e asa o mare prostie, dar cand iti vine sa intri in pamant, sa te acoperi, sa nu te vada nimeni, sa nu simti privirile taioase ale celorlalti e cam urat.
ma gandesc acum la lucruri pe care le faci, constient fiind ca sunt gresite, dar iti spui ca nu le va afla nimeni. n-o sa se stie, n-o sa spuna nimeni. ai incredere in niste oameni care nici macar nu-ti sunt apropiati, te uneste doar o conjunctura, un moment in care sunteti la fel. e si cazul vedetelor, ale caror secrete incearca sa le descopere jurnalistii de monden ori oamenii simpli, ori oameni care au niste interese. nu e nicio mare noutate ce spun eu acum… am ramas doar putin mirata de ceea ce fac oamenii ca sa ascunda niste lucruri de genul asta si cum se afunda si mai tare in namol. pentru ca nu se creeaza decat un cerc vicios, in care orice greseala se acopera cu una si mai mare.
postul asta trebuia sa fie mai lung si deja scrisesem o buna parte din el cand mi s-a inchis browserul, din cauza netului de kkt pe care-l platesc cu 90 ron. in fine. am zis ca trebuie sa va povestesc cum a fost aseara, dar acu’ o sa fie un rezumat . mai bine. sa incepem.
am plecat pe la 6 de la birou, putin indecisa in privinta programului meu. trebuia sa ma intalnesc cu o prietena si sa mancam pe undeva, sa ma vad cu colegii de fac (am ajuns la concluzia ca daca zic prietenii din facultate pare ca au trecut o mie de ani si nu-mi place ideea ) si sa merg la un concert OCS in Club Control. cam voiam sa le fac pe toate, dar trebuia sa ajung si acasa. la OCS as fi renuntat, ca nu eram convinsa ca m-as distra si eram si ca obosita, dar voiam sa vad cum e clubul, cum e un concert OCS si, mai presus de toate – fetele erau cu chef si nu voiam sa ratez distractia – ca am mai facut de-astea. asa ca m-am dus si la concert. (more…)
titlul postului vine de la o istorie pe care a povestit-o cineva recent… contactand in repetate randuri un furnizor care nu-si facuse treaba si care nici nu raspundea, persoana respectiva a primit drept raspuns un nevinovat “pai noi suntem in dispozitie de sarbatori…”
acum inteleg, ce sa zic… nu astept bradul de craciun, colindele si nici macar mosul… ca oricum stiu ca n-o sa vina … nici nu cred ca am simtit vreodata sarbatorile de Craciun asa cum trebuia, poate doar cand eram foarte mica… asta pentru ca ai mei n-au fost niciodata prea animati de sarbatori si degeaba ma agitam eu de una singura…
chiar daca n-astept craciunul, astept foarte mult vacanta… sa lenevesc, sa ma trezesc la ce ora vreau, sa nu-mi mai sune la fel de mult telefonul si sa fac lucruri care-mi plac… acum nu mai am stare, m-as urca pe pereti … din pacate mai e treaba de facut si inca o saptamana pana la vacanta… sper totusi sa nu-mi treaca entuziasmul pana atunci… tre sa-mi pregatesc si lista cu rezolutii pentru noul an
in ultima vreme sunt un fel de gica contra… am ajuns ca nevestele alea disperate, care au o problema de fond si care pentru orice maruntis, fac un mare scandal – intotdeauna am avut oroare de asta, dar se pare ca imi mai iese si mie… eu nu ma manifest cu cineva anume, ci cu oricine prind … nu-mi convine nimic, dar nici nu fac eu sa fie bine… cred ca i-am cam stresat pe ceilalti, ca m-am obosit si pe mine cu atitudinea asta “pozitiva”…
Am fost cu ai mei colegi (Oana, Cristi si Elena) in Baneasa Shopping City sa ne aratam indemanarea pe 2 tipuri de simulatoare de Formula 1, la circuitul de masini teleghidate si la Pit Stop. A fost frumos, pacat ca am fost pe graba si nu ne-am putut bucura pe deplin.
Am avut competitori pe cinste: iLeo si Mediaedge:cia. Nu am vazut clasamentul final – pentru ca nu am mai avut timp sa stam pana la final – dar cred ca am ocupat un binemeritat loc 3 . Spun cred, pentru ca nu stiu rezultatele Mediaedge, dar va pot spune ca am pierdut rusinos in fata celor de la iLeo… si la cam cat de rusinos am pierdut ma indoiesc ca ne-ar fi putut intrece cineva
mai jos foto
eram inca 3, Elena nu se trezise
s-a trezit
in formula completa, increzatori in sansa noastra – inca
serioasa, mare competitie
la Pit Stop
A fost fain, va recomand sa mergeti in grup… weekendul asta mai prindeti
voi rata concertul lui “Lenin” . pentru cei care nu au inteles inca, este vorba de Lenny Kravitz. chiar voiam sa merg la concertul asta, nu am fost eu mare amatoare de concerte, dar omul chiar imi place… din mai multe motive nu pot ajunge…
fraza cu Lenin tot Andreea a scos-o aseara, incercand sa-mi spuna ca nu poti sa le ai pe toate: este destul ca am onoarea de a avea in grija un caine in weekendul asta, nu pot sa mai am pretentia sa merg si la concert: “il ai pe Puficu, nu poti sa mergi si la Lenin” (bine, v-ati prins, savurasem vreo 2 paharele de Baileys)…
faptul ca spun acum ca nu voi merge la concert imi aminteste de examenul de politologie din facultate si de cel de icrm. tin minte ca l-am sunat pe taica-miu inainte sa intru la examen sa-i spun ca voi pica. nu ca l-ar fi interesat prea tare, dar simteam eu nevoia sa spun cuiva. le-am luat pe amandoua, chiar foarte bine… poate se intampla si de data asta
daca nu, ma voi delecta cu articole, poze si filmulete de la altii…
I don’t know what to say really.
Three minutes
to the biggest battle of our professional lives
all comes down to today.
Either
we heal
as a team
or we are going to crumble.
Inch by inch
play by play
till we’re finished.
We are in hell right now, gentlemen
believe me
and
we can stay here
and get the shit kicked out of us
or
we can fight our way
back into the light.
We can climb out of hell.
One inch, at a time.
Now I can’t do it for you.
I’m too old.
I look around and I see these young faces
and I think
I mean
I made every wrong choice a middle age man could make.
I uh….
I pissed away all my money
believe it or not.
I chased off
anyone who has ever loved me.
And lately,
I can’t even stand the face I see in the mirror.
You know when you get old in life
things get taken from you.
That’s, that’s part of life.
But,
you only learn that when you start losing stuff.
You find out that life is just a game of inches.
So is football.
Because in either game
life or football
the margin for error is so small.
I mean
one half step too late or to early
you don’t quite make it.
One half second too slow or too fast
and you don’t quite catch it.
The inches we need are everywhere around us.
They are in ever break of the game
every minute, every second.
On this team, we fight for that inch
On this team, we tear ourselves, and everyone around us
to pieces for that inch.
We CLAW with our finger nails for that inch.
Cause we know
when we add up all those inches
that’s going to make the fucking difference
between WINNING and LOSING
between LIVING and DYING.
I’ll tell you this
in any fight
it is the guy who is willing to die
who is going to win that inch.
And I know
if I am going to have any life anymore
it is because, I am still willing to fight, and die for that inch
because that is what LIVING is.
The six inches in front of your face.
Now I can’t make you do it.
You gotta look at the guy next to you.
Look into his eyes.
Now I think you are going to see a guy who will go that inch with you.
You are going to see a guy
who will sacrifice himself for this team
because he knows when it comes down to it,
you are gonna do the same thing for him.
That’s a team, gentlemen
and either we heal now, as a team,
or we will die as individuals.
That’s football guys.
That’s all it is.
Now, what are you gonna do?
. mai bine. sa incepem.
… nici nu cred ca am simtit vreodata sarbatorile de Craciun asa cum trebuia, poate doar cand eram foarte mica… asta pentru ca ai mei n-au fost niciodata prea animati de sarbatori si degeaba ma agitam eu de una singura…
