treceti batalioane romane carpatii

ascult melodia asta la radio… mi-a amintit de anii de generala, can faceam “serbari” de 1 decembrie. n-am voce si n-am avut niciodata insa mereu am fost in echipa de “spectacol” la fiecare ocazie… imi amintesc cu placere de momentele alea, mai ales cand faceam repetitie cu dna Corina… aveam si coregrafie la ocazii mai speciale… dna Corina se pricepea cat de cat la muzica si ne punea sa cantam in cor, iar cand era nevoie sa cante cineva singur o anumita parte stia pe cine sa aleaga. insa proful de religie era mai increzator si optimist si i s-a parut la un moment dat ca as putea canta singura . cred ca pe vremea aia visam ca am voce ) . si asa am ajuns, la o serbare de Paste, cred, sa cant un cantec impreuna cu o colega cu 2 ani mai mare. aveam noi de cantat cateva versuri dupa care refrenul (1vers) era cantat de toata echipa si toata povestea se repeta – 2-3 versuri noi doua, 1 vers toata lumea. nici nu mai conta cum suna refrenul, pentru ca versurile noastre erau un dezastru… daca incepusem acceptabil, pe masura ce trecea timpul era tot mai oribil . colega cealalta a si plans la sfarsitul serbarii, ca ne-am facut de rusine . din fericire, nu stiu ce-a fost cu mine, dar n-am fost prea suparata… cred ca am realizat ca chiar nu e pentru mine spectacolul asta… oricum, pacat ca n-ati fost acolo

din nou la gradinita

in urma cu vreo cateva saptamani am fost impreuna cu cativa colegi de-ai mei la un training de doua zile… mi-a placut foarte mult si mi s-a facut dor de scoala… pentru cei care nu stiu, nu am dat anul acesta la master pentru ca nu ma simteam “pregatita” si nici hotarata sa aleg un master, aici sau in afara tarii…

peste cateva zile, ca sa mai vad inca o data ca nimic nu este intamplator, am primit sansa de a merge din nou la scoala, la Gradinita Cannes Lions… au inceput deja cursurile, ma duc si ascult cuminte acolo… si in curand va trebui sa cuvantez si eu – sa vezi atunci ce nebunie . sunt convinsa ca o sa fie 4 luni frumoase, in care o sa am multe de invatat de la specialisti din industrie… o sa fie mai urat cand nu o sa am timp sa-mi pregatesc temele, cand deadline-urile n-o sa-mi permita sa ajung la ore, dar sper sa nu fie prea multe situatii de-astea… cred ca o sa am ocazia sa retraiesc noptile albe in care stateam cu ochii deschisi datorita energizantului… dar lucrurile astea sunt frumoase… acum gata cu vorbaria, ca am teme de facut

Free

am terminat facultatea…dupa stresul din ultimele 2-3 luni pot din nou sa ma bucur de timpul liber pe care-l am…sa ma preocup de niste lucruri care-mi fac mai multa placere…sa-mi refac stomacul – distrus tot de la stres…si sa ascult efectiv atunci cand vorbeste cineva cu mine…

imi cer scuze celor care m-au suportat asa in perioada asta…cred ca n-a fost usor …va multumesc!

privind in urma a fost o experienta interesanta…cred ca in primul rand din prisma lucrurilor pe care am apucat sa le vad la unii oameni…oameni care m-au ajutat fara sa fi avut vreun motiv, care si-au rupt din timpul lor pentru a face ceva pentru mine… sper sa am ocazia candva in viata asta sa returnez sprijinul primit…

Iubirea in publicitate

mai pe la inceputul anului 3 de facultate eram foarte suparata ca nu eram deloc motivata sa-mi gasesc o tema si sa scriu o lucrare de licenta…ma gandeam: ce e o lucrare de licenta? o suma de pareri ale altora si un caz practic in care exemplifici ce au gandit altii…wow, ce fascinant! cui foloseste aceasta lucrare de licenta? pentru ce o fac? pentru o nota? niciodata nu m-a motivat chestia asta, cred ca asta e si motivul principal pentru care nu mi-am dat niciodata silinta sa iau note cat mai mari..decat poate la generala

un prieten a venit cu ideea sa fac o lucrare in care sa vorbesc despre iubire in publicitate. nimic mai frumos, ambele subiecte ma intereseaza…asta sa zicem ca m-a motivat cat sa ma apuc de treaba

am colectat o suma  de informatii…destul de selectiv…mi-am dat seama ca exista pericolul sa ma scufund in toate aborbarile pe tema emotiilor, sentimentelor, impulsurilor etc. usor, usor incepe sa se faca lumina aici.

marea problema este la partea practica a lucrarii…credeam ca toata publicitatea e intesata cu povesti de dragoste, ca Romeo ne vinde caini cu colaci in coada, dar am constatat ca nu e chiar asa…publicitatea nu a prea preluat acest subiect. cred ca e unul din putinele domenii in care nu prea s-a infiltrat, in rest: literatura, sculptura, pictura, muzica, cinematografie etc.

eram usor dezamagita  de faptul ca nu prea exista campanii care sa infatiseze iubire, cand mi-a venit in minte campania wash&go – femeile stiu de ce, realizata ca raspuns la ziua barbatului. e acesta un mod de a folosi iubirea, dar este iubire in publicitate? ma gandeam in prima faza la prezentarea unei povesti de iubire, si mai putin deloc la varianta de a te folosi de iubirea pe care oamenii o simt unii pentru altii ca sa-i faci sa cumpere un produs…adevarul e ca nu degeaba a castigat campania premiul APG pentru best use of research…cu cat stau mai mult sa ma gandesc cu atat mi se pare mai fascinanta ideea campaniei…pe de alta parte ma intreb cat de moral este acest demers, sa profiti de pe urma sentimentelor pentru a-ti mari tu veniturile, dar din aceasta perspectiva oricum publicitatea este imorala:)

cu alte cuvinte…iubirea nu este infatisata in reclame, pentru ca este mult mai usor sa te folosesti de senzualitate, atractie fizica etc pentru a vinde…nu trebuie sa aratam sentimente inalte, inca nu am ajuns acolo. dar pana ajungem, ne putem folosi de iubire in cel mai parsiv mod cu putinta..determinand oamenii care iubesc sa cumpere un produs/serviciu.

interesant, huh?

sesiune – cand noaptea incepe la ora 8 dimineata

cumva imi era dor de o noapte pierduta in sesiune, pentru invatat sau pentru finalizarea unui proiect. azi noapte am stat pana la 8 dimineata, cand nici nu-mi mai venea sa ma mai culc..

cand trebuie sa pierd o noape pentru invatat mi se pare un cosmar nedrept – nimanui nu ar trebui sa i se ia dreptul la somn:))…nimic nu imi pare mai frumos decat cateva ore de somn… cu toate acestea, dupa ce au trecut sunt inca un motiv pentru care imi apare un suras in coltul gurii cand imi amintesc.

o sa-mi fie dor de noptile pierdute, in care imi tineam mintea treaza cu energizant…imi amintesc ca in anul 1 noptile astea mi se pareau infioratoare…am o colega care nu dormea nopti bune si cand venea la examen arata ca o stafie:)…da Irina, despre tine e vorba:)). imi amintesc ce draguta era mama cand imi spunea sa nu stau tarziu, mai ales in noaptea dinaintea examenului…eu o aprobam, constienta fiind ca nu pot face asta si, pe deasupra, nici nu meritam sa dorm la cat lenevisem in timpul semestrului…

cu toate ca in ultima vreme scoala a fost o povara si abia asteptam sa se termine, o sa-mi lipseasca facultatea, colegii, profesorii cu nenumarate cerinte, prezentele obligatorii, punctele de seminar, dezbaterile,  examenele orale – o adevarata tortura pentru mine- , berile de dupa orele de curs, proiectele facute pe ultima suta de metri si noptile nedormite invatand….

ce amintiri frumoase:)

Imaginile din mintea noastra

Zilele astea am facut o analiza dupa conceptele de imagini din mintea noastra si mediul de fictiuni lansate de Lippmann…nimic deosebit, eram convinsa ca exista, le vazusem in jurul meu…cu siguranta am si eu cateva imagini care nu sunt tocmai conforme cu realitatea dar nu pot fi obiectiva si sa le vad, ca astfel n-ar mai exista:)

aveam impresia ca imaginile care nu sunt conforme cu realitatea si existenta intr-un mediu fictiv sunt efecte ale ingustimii mintii…mi-am dat seama ca nu e asa…toti suntem in pericol de a cadea in acest pacat – existenta intr-un mediu fictiv, construit doar de mintea noastra, care n-are nicio legatura cu realitatea. am vazut in ultima perioada niste persoane foarte apropiate care isi fac probleme din cauza imaginilor din mintea lor….e al naibii de dureros sa vezi asta si sa stii ca nu ai ce face…cred ca doar noi ne putem “ingriji” sa nu cadem in chestii de-astea…punand totul la indoiala…cercetand…filosofia asta:)…