schimbare

Simt nevoia sa va povestesc un pic de tema de la care a trebuit sa plec in seara asta si sa improvizez un discurs de 2 minute – “Fii tu schimbarea pe care o vrei in lume”, Ghandi.

De fapt nu sa va povestesc de tema, cat ce cred eu despre ea.  In introducere pot sa va spun ca subiectul mi-a placut, drept pentru care experienta a fost una reusita, iar pentru mine semnificatia a fost ca daca imi place ceva (aici subiectul), o pot face si bine. Altfel, e un pic mai greu. Se vede, se simte si chiar merita pentru mine, pentru noi, sa incercam sa facem mai mult din ce ne place, chiar daca la inceput pare greu sau inconfortabil. Cred ca putem.

Revenind la tema..  de ceva timp mi-am dat seama ca schimbarea pe care o vreau in viata mea – in particular, dar si in general – depinde numai si numai de mine. Fie ca e ceva ce tine de mine, fie ca e ceva ce tine de altii. Iar procesul asta incepe prin a vedea partea plina a paharului, prin a te focusa mereu pe ceea ce este bun intr-o anumita situatie si continua cu a te intreba “ce vreau sa se intample?” si “cum fac asta?”. In felul asta nu mai pierdem timp si energie cu a ne plange de “nedreptatile vietii”,  ci le folosim pe toate intr-un mod constructiv.

La fel, am invatat ca nu ma duce nicaieri critica. A fost o lectie importanta pentru mine pentru ca mie imi placea sa critic si in plus, mi se parea ca o fac bine – daca se poate spune asa ceva despre critica. Mi se parea un merit faptul ca descopar niste minusuri si ca le pot enunta dureros. Mi-am dat seama ca e foarte usor sa critici, ca asta facem toti in mod natural desi nu ajuta pe nimeni. Imi amintesc cum intreba cineva  audienta la un seminar  – “Ii place cuiva sa fie criticat?”. Evident, nimeni nu a ridicat mana.

Chiar cred ca schimbarea incepe cu noi si tine foarte mult de modul cum alegem sa gandim si sa facem lucrurile. Sa ne focusam pe lucrurile bune pe care le avem si pe lucrurile bune pe care ni le dorim.  Shimbarea asta e un proces, nu se poate face dintr-o data, dar incepe cu un pas, o alegere.