sadly, back in the game

o bucata de timp m-am cam izolat de viata asta zbuciumata si am petrecut timp doar cu oamenii apropiati si dragi mie. a fost asa de bine si parca am capatat asa un fel de liniste interioara, cred ca m-am mai schimbat un pic si asta numai datorita lor. dar nu despre asta voiam sa vorbesc, pentru ca stiti ca de lucrurile frumoase vorbesc mai putin… desi imi dau seama ca nu e bine…

voiam sa va spun ca, incet, incet am inceput sa intru din nou in sistem – cursuri la master, scoala de soferi, cate-un interviu – si constat cu dezamagire ca nu s-a schimbat nimic. oamenii au ramas in continuare neseriosi,  nu dau doi bani pe tine si pe cuvantul pe care – fara a fi constransi de ceva, desi nici asta nu i-ar scuza – ti l-au dat si nici macar nu mai incearca sa gaseasca o scuza buna pentru ce au facut…  chiar nu-mi era dor de asta…