spectacol

am fost vineri seara la un concert in regie. un concert caritabil la care au cantat Chilian, Montuga si Vama. a contat si asta, dar in primul rand m-am dus pentru vama. pe chilian l-am pierdut, ca am ajuns mai tarziu, pe montuga din pacate i-am prins, dar suferinta a fost stearsa complet la spectacolul pe care l-au facut cei de la vama. de mult imi doream sa merg la un concert de-al lor, insa abia acum am ajuns. mi-am permis si eu sa cant, ca acolo oricum nu se auzea vocea mea. chirila a facut spectacol si nu pot decat sa spun ca la urmatorul lor concert in bucuresti o sa fiu prezenta in sala.

e foarte fain sa canti “nimic in lume nu ma opreste sa urlu tare – sunt FERICIT!” si sa simti ca nu minti

pe vremea mea…

cand eram acasa la ai mei, in generala, imi placea martisorul… abia asteptam inceputul lunii martie si ma pregateam temeinic. ma duceam la scoala cu o groaza de martisoare, prinse cu bolduri pe hartii si alocate, inca de acasa, cuiva. stiam clar cine si ce primeste. mai era o serie de “martisoare de urgenta” care nu erau pregatite pentru nimeni, le luam la mine in caz ca primeam martisor de la cineva de la care nu ma asteptam si sa-i pot raspunde la fel. se intampla aproape intodeauna sa apara situatii de genul asta, asa ca trebuia sa fiu pregatita. imi placea ca pe-acolo si baietii primeau martisoare – de la fete, bineinteles, ca ei intre ei parca nu-si ofereau – aici totusi nu sunt sigura, Grasa imi confirma, totusi. revenind, baietii primeau de la noi martisoare, iar ei ne faceau cadouri de 8 martie: flori, jucarii de plus, martisoare, ciocolata… fiecare avea ritualul lui. baietii mai populari veneau de 8 martie cu bratele pline de flori sau cadouri – ce sa faci, avantaje si dezavantaje.

targuri cu intrare

in ultima vreme se fac tot felul de targuri: de martisor, obiecte handmade, vintage bla bla bla… vad ca au inceput sa puna taxa de intrare.  de fapt, inceput e putin spus, ca deja se extinde treaba. mi se pare de tot kktul. ma duc acolo sa cumpar lucruri, nu ma duc sa ma uit ca la muzeu, pt ce sa mai platesc si intrare? nu sunt zgarcita de obicei, dar aici chiar mi se pare nejustificat. mai ales in “noul context economic”

nu-mi spuneti ca si la romexpo si ca la nush mai care targ, gaudeamus, da stiu… dar de ce? mi se pare o idee proasta mai ales pentru comercianti. pentru ca s-ar duce mai multa lume – poate pentru simplul fapt ca se afla prin apropiere.  cineva poate chiar vede ceva ce-i place si cumpara, desi nu s-ar fi asteptat. asa, cu intrare, n-or sa se duca decat oamenii care stiu sigur ca vor sa cumpere ceva de acolo si sunt fani ai genului. eu zic ca ei ies in pierdere cu metoda asta. dar, pana o sa organizez eu targuri si fac ce vreau mai e ceva )

Is it just me, or it’s getting hot in here?

mi se pare ca in ultima vreme – nu stiu sa dau o perioda, hai sa zicem ultima jumatate de an – toate o iau razna… toti o luam razna si daca cumva, am avut norocul sa nu o luam inca razna, nu suntem departe.

primul lucru care imi vine in minte, sa va explic de ce cred asta, e ipostaza in care am vazut o femeie zilele trecute, langa o statie de autobuz de la Piata Sudului. o femeie la 40 de ani, 40 si un pic, imbracata decent (nu era cersetoare sau cine stie ce femeie sarmana), machiata – usor cam strident, ce-i drept – statea pe o banca. cand am trecut pe langa ea, sa ma duc la casa de bilete, vorbea de zor la telefon. tinea telefonul in dreptul gurii, exact ca si cum ii era teama ca daca il tine la ureche nu se aude ce vorbeste – cred ca stiti ce spun, probabil ati mai vazut, mai ales la batrani. ok, dar nu asta era problema. telefonul ei era de jucarie, roz, cu clapeta, in stilul telefonului unei papusi Barbie. si femeia vorbea de zor. ma intorc, trec din nou pe langa ea si ma opresc undeva in apropiere, ca asteptam autobuzul. m-am uitat destul de insistent la ea, dar nu se simtea catusi de putin stingherita de privirile mele. isi continua discutia cu o naturalete incredibila. nu stiu ce vorbea, nu m-a mai interesat asta…