again

beautiful moment

mi-am facut cont pe facebook acum multa vreme dar nu l-am folosit… am acceptat invitatiile pe care le primeam dar nu am facut nimic altceva…

acum au inceput colegele sa invadeze reteaua si am inceput si eu in toata febra asta sa ma uit cine mai e din cunoscuti si sa mai “fac” prieteni… deocamdata…

cel mai dragut lucru din toata povestea asta e ca aseara, ii trimiteam un msj pe facebook unui fost coleg de munca, plecat de ceva vreme din tara, in care, printre altele, ii scotem ochii ca nu m-a scos la bere inainte sa plece, asa cum stabilisem. in momentul in care am dat “send” mesajului primesc alerta de la YMail ca mi-a dat mesaj pe Facebook. ca si cum asta nu era suficient, mai scria si acelasi lucru in mesaj, de berea pe care n-am mai baut-o… a fost genial… mi-a placut prea mult momentul ca sa nu povestesc de el, nu cred ca mi s-a mai intamplat ceva de genul asta vreodata… am ajuns la concluzia ca “great minds think alike “

cat despre coleg, nu pot sa spun ca am fost foarte apropiati, dar e un om pe care n-ai cum sa nu-l indragesti… prietenii stiu de ce

Christmas packaging

de aproape o luna magazinele de decoratiuni sunt pline de articole de craciun.. mosi, craciunite, globuri si lumanarele din plin. prima data cand le-am vazut m-am si speriat… deja?? acum oricum cam toate magazinele se pregatesc de sarbatoare.

ieri am fost la mega image si am vazut raionul de bomboane de ciocolata in costume noi… mi-au placut, dar trebuie sa recunosc ca, de departe, raffaello sta cel mai bine… aveau doua ambalaje noi, cel putin eu nu le stiam: o cutiuta metalica si una de carton, ca o cutie de cadouri – cu funda rosie, evident.nu am poze dar sunt convinsa ca daca nu le-ati vazut deja, nu mai dureaza mult.. pentru mine ar prima alegere daca ar trebui sa ofer cuiva bomboane…  atat de simplu si cred ca foarte eficient

Aseara, in B52

* in meniu se gaseste SEX ON THE BITCH… nu cred ca ati mai baut, asa ca merita sa mergeti

din ciclul:printre blocurile gri

daca maine nu voi mai fi, sa stiti ca vecinii de palier, din dreapta liftului, sunt cei care m-au casapit

sa va explic… de cateva luni m-am mutat si cand am negociat pretul s-a tinut sus si tare sa ni se precieze, ca avem loc de parcare platit la primarie si ca asta e mare beneficiu.. mai discutam, mai prezenta o canapea, un televizor si locul de parcare… mai vedeam o masina de spalat si iar reveneam la locul de parcare… ce sa mai, locul de parcare e miezul! ati inteles sper, avem loc de parcare si platim scump pentru asta

de cele mai multe ori Grasa (prietenii stiu de ce, iar pentru cei care nu stiu – nu, nu e grasa) parca pe trotuar sau in strada pentru ca nu gasea locul liber. mai mereu parca acolo o dubita neagra, volkswagen. cand avea bafta mai parca si ea pe locul nostru. i-am spus proprietarei care e situatia si a promis ca vorbeste ea si ca taie raul de la radacina . intre timp, pentru ca situatia nu se rezolva, am mai ridicat stergatorul masinii, dar fara rezultat…

azi – dimineata Grasa (daca nu ati inteles, e colega mea de apartament si pentru voi – Diana ) vede locul liber si parcheaza masina acolo, daca tot a prins liber. seara, gasim dubita volkswagen parcata la o palma de masina ei, pe locul din fata aleii, in care nu se parcheaza.

ne trezim cu vecina de palier la usa care ne intreaba daca e masina noastra si ne cere – evident, profund enervata – sa ne mutam masina de pe locul ei de parcare. incerc sa vorbesc romaneste cu ea – am fost de un calm incredibil – ca e locul nostru si ca platim pentru el, chiar daca ea nu stie asta. ne explica ca parcheaza acolo de doi ani si ca proprietara o lasa. apoi ne zice sa nu ne mai tragem masina atat de aproape de ai ei si incepe sa urle de zici ca venea de la spitalul 9. nu se poate vorbi omeneste cu ea si femeia, probabil enervata ca eu tot incercam sa argumentez de ce nu poate parca acolo, pleaca bombanind ca suntem nesimtite si coboara cu liftul zicand ca face ceva masinii. pleaca. sun proprietara care, de altfel, nu parea impresionata . ii spun sa vina sa rezolve problema ca nu am chef sa ma trezesc ca ne da in cap cu ceva. zice din nou ca se rezolva.

filmul nu se termina. apare si fiul la usa, care cred ca lucreaza la o firma de securitate. a zis ca ma impresioneaza cu costumul lui de bodyguard sau ce-o fi… vine sa ne roage sa parcam pe trotuarul de vizavi. poftim?? la inceput nici nu intelegeam. de ce nu parchezi tu??? el incerca sa fie mai pacifist, ca sa vezi… dupa o bucata de vreme, in care ii explic ca nu e problema noastra ca nu are el unde sa-si parcheze masina pentru ca e mare il vad ca se enerveaza, nu mai suporta argumentele mele de ordin rational… nu ma speriase… pana la urma, ca sa terminam macar pe seara asta, ii spunem ca o mutam, dar ca e o situatie speciala, ca nu se va intampla mereu… hotaram ca vine proprietara si discuta sa rezolvam problema… mda, ce sa facem, vorba lui Badea… traim in Romania…

oricum, va tin la curent.. daca mai pot

cand pui suflet

in seara asta a fost petrecerea de aniversare a 15 ani a editurii Tritonic – eveniment pe care “il notasem in agenda” de saptamana trecuta, crezand ca o sa fie joia trecuta… eram cu capul in nori cand citisem invitatia…

evenimentul a avut loc a sediul comisiei Fulbright si a fost un eveniment cald, cu suflet… lume nici prea multa, nici putina, atat cat trebuie, muzica deosebita, medievala si cuvinte alese. invitati vorbitori: Dorina Gutu (Tudor), Bogdan Teodorescu si Andreea Marin Banica – toti autori Tritonic. trebuie sa spun ca mi-au pacut minutele in care invitatii au vorbit, mai ales acelea in care dl Teodorescu era la microfon. l-am recunoscut pe Bogdan in povestile lui, un om hotarat, care vrea multe – uneori poate prea multe, dar asta facem cu totii -, care are niste valori si care pune multa pasiune in ceea ce face… cred ca a fost emotionant pentru el, sa sarbatoresca editura la 15 ani, sa priveasca in urma si sa vada atat de multe…

felicitari si sa va traiasca copilul!